Evaluarea stocurilor la data situatiilor financiare

Cu ocazia intocmirii situatiilor financiare, pe langa inventarierea stocurilor (necesara pentru validarea existentei lor), acestea trebuie si evaluate, pentru a determina daca este necesara o ajustare privind deprecierea. OMFP 3055 prevede urmatoarele:

(2) Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puţin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.

Fac obiectul evaluării şi stocurile în curs de execuţie.

În înţelesul prezentelor reglementări, prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.

 Principalele elemente care pot duce la necesitatea constituirii unei ajustari pentru deprecierea stocurilor sunt:

– existenta unor stocuri vechi, expirate sau cu miscare lenta;

– existenta unor stocuri deteriorate;

– stocuri cu valoare contabila (de achizitie, de productie) mai mare decat valoarea lor de valorificare.

 Primele doua elemente pot fi constatate cu ocazia inventarierii; in aceste situatii, trebuie facuta o analiza a motivelor aparitiei acestor probleme, si a efectelor lor – pentru a se determina daca este necesara inregistrarea unei ajustari, pentru ca stocurilor sa fie prezentate la valoarea lor realizabila neta

 De exemplu:

– daca un stoc de medicamente este expirat, fara sa existe posibilitatea de retur, valoarea lor este zero – mai mult, pot fi implicate si costuri cu distrugerea lor;

– daca un stoc de materiale din metal sau plastic este vechi, nu inseamna neaparat ca valoarea lor trebuie ajustata – prin natura lor nu se deterioreaza fizic, iar scopul achizitionarii lor ar putea fi utilizarea in productia unor bunuri cu ciclu lung de fabricatie;

– daca se constata ca anumite bunuri sunt deteriorate, cel mai probabil valoarea lor trebuie ajustata, pentru a reflecta valoarea lor ca produse reziduale.

 Si pentru stocurile la care cu ocazia inventarierii nu se constata una din problemele de mai sus, trebuie facuta o analiza a valorii lor realizabile nete – cel mai la indemana criteriu fiind pretul lor ulterior de vanzare. Daca bunurile se vand la un pret mai mic decat valoarea lor contabila de la data bilantului, cel mai probabil este necesara inregistrarea unei ajustari pentru depreciere (aceasta metoda este posibila deoarece in practica, de cele mai multe ori, exista un decalaj intre data situatiilor financiare, care in general este sfarsitul anului, si data intocmirii/ depunerii acestora; din acest interval pot fi preluate informatii relevante privind pretul de vanzare).

 Un aspect care trebuie luat insa in considerare – pretul de vanzare utilizat in estimare trebuie sa fie relevant pentru intreaga populatie; astfel, daca dintr-un stoc mare de bunuri doar cateva s-au vandut la un pret mic, aceasta nu inseamna ca trebuie inregistrata o ajustare pentru depreciere. S-ar putea sa fie necesar a se gasi alte surse relevante pentru valoarea realizabila neta (pret de catalog, pretul pietei, etc.).

Autorul articolului este Sorin Moldovan, expert contabil si auditor financiar.

Click aici pentru profilul de linkedin al autorului.